Una dintre micile minuni arhitecturale ale Romaniei este si Barajul Bicaz (denumire pe care o stiu cei mai multi), initial botezat Vladimir Ilici Lenin iar actulmente avand denumirea oficiala de Barajul Poiana Teiului. Nu voi incarca articolul cu date istorice sau statistice pentru ca filmuletele atasate sunt mai mult decat graitoare in aceasta privinta, atat din punct de vedere informational cat si artistic. As vrea sa multumesc celui care s-a ocupat de upload-ul lor pe YouTube, dl. Adrian Ciuperca, fapt care a facut mult mai usoara intelegerea inceputului acestui baraj.
3 strigate pe Bistrita (Barajul Bicaz p.1)
Bicaz cota 563 (Barajul Bicaz p.2)
Barajul Bicaz p.3
marți, 28 septembrie 2010
miercuri, 22 septembrie 2010
After Life (sau Lumea: Incotro?)
1980. Te trezesti dimineata in sunetul clopotelului de la ceasul mecanic. Sari repede din pat sa prinzi apa calda la baie pentru ca nu ai decat o ora la dispozitie sa faci un dus rapid. Apoi te indrepti inspre bucatarie si dai drumul la tranzistor sa asculti stirile de dimineata inainte sa pornesti spre fabrica. In farfurie ai doua oua ochiuri si cateva felii de mezel cumparate de la alimentara. Dupa ce termini iti impachetezi in hartia maro, facuta din hartia adunata la centrele de maculatura, iti invelesti pachetelul pentru masa de pranz la servici: o rosie nitel zbarcita cu o bucata de slaninuta afumata iar ca desert un mar nu tocmai aratos. Te imbraci in costumul de munca si te incalti cu aceeasi pantofi de acum doi ani care intre timp au primit talpi noi gratie cismarului de la colt. Iti aduci aminte ca in drum trebuie sa te opresti si pe la "Mecanica Fina" sa lasi la reparat umbrela care a cedat sub ploile placute de toamna. Cobori in spatele blocului, te uiti la spatiul verde din jur si parca in gand ti-ai dori ca blocul vecin sa fie mai aproape, sa ai mai multi vecini. Dai sa te sui in masina dar iti aduci aminte ca azi e zi impara si nu poti circula asa ca te indrepti spre statia de autobuz sa astepti coloana. Ziua trece relativ repede si intors acasa te pui la masa si schimbi doua vorbe cu sotia, pentru ca mai apoi sa te asezi in fata televizorului cu lampi sa privesti cele cateva ore de program. Inainte sa te bagi in pat te duci la baie iar becul de 75 de wati se arde, bombani nervos ca nu ai alt bec pentru ca in toata casa ai doar 4 becuri iar la magazin e inchis de la 8 seara si te linistesti cu un somn adanc. Iti doresti o lume fantastica ca cea din cartile S.F.
2008. Te trezesti buimac in sunetul radioului cu ceas digital. Nu te mai grabesti la baie ca doar ai centrala proprie si ai apa calda la discretie. In bucatarie dai drumul la unul din cele 4 televizoare LCD pe care le detii in casa. In farfurie ai o mancare de fite a carui nume iti da dureri de cap, cu doua rosii mari si zemoase dar fara gust si cu un mar ce pare gata gata sa plesneasca din coaja lui. Pachetelul de la servici a fost inlocuit de gustarea plina de "calorii" si "vitamine" de la fast-food, frumos ambalate in pungi de plastic. Te imbraci si te incalti cu pantofii cumparati acum o luna pentru ca ceilalti si-au pierdut stralucirea iar cismari nu mai sunt demult. Umbrela e si ea noua chiar daca o vei schimba dupa primul sezon pentru ca acum e rusinos sa o mai duci la reparat. Cobori in spatele blocului odata cu sotia ca sa va suiti fiecare in masina lui 4x4 parcate pe trotuar pentru ca spatiul verde a fost inlocuit acum de blocuri asezate prea aproape. Ziua trece chinuitor de greu pentru ca acum nu mai lucrezi la tocatoria fabricii de hartie, fiind daramata din cauza poluarii prea mari, ci lucrezi la o fabrica de uleiuri industriale. Intors acasa te trantesti plictisit in fata televizorului din dormitor iar ca sa te schimbi de culcare dai sa aprinzi spoturile de la captul patului doar ca observi ca un bec economic de 20 de wati e ars dar nu se vede asa tare din cauza celorlalte 8. Si pe urma daca e poti sa aprinzi si lampadarul din tavan. Adormi stiind sigur ca lumea din cartile S.F. este mult mai aproape.
2020 si ceva. Esti singur intre niste daramaturi. Inca mai plangi dupa amintirea celor dragi pe care i-ai pierdut in dezlantuirea grotesca a naturii si iti doresti sa nu fi supravietuit sa traiesti cu asemenea durere. Dar nu ai ce face si il detesti pe cel care a spus candva ca natura invinge intotdeauna.
2008. Te trezesti buimac in sunetul radioului cu ceas digital. Nu te mai grabesti la baie ca doar ai centrala proprie si ai apa calda la discretie. In bucatarie dai drumul la unul din cele 4 televizoare LCD pe care le detii in casa. In farfurie ai o mancare de fite a carui nume iti da dureri de cap, cu doua rosii mari si zemoase dar fara gust si cu un mar ce pare gata gata sa plesneasca din coaja lui. Pachetelul de la servici a fost inlocuit de gustarea plina de "calorii" si "vitamine" de la fast-food, frumos ambalate in pungi de plastic. Te imbraci si te incalti cu pantofii cumparati acum o luna pentru ca ceilalti si-au pierdut stralucirea iar cismari nu mai sunt demult. Umbrela e si ea noua chiar daca o vei schimba dupa primul sezon pentru ca acum e rusinos sa o mai duci la reparat. Cobori in spatele blocului odata cu sotia ca sa va suiti fiecare in masina lui 4x4 parcate pe trotuar pentru ca spatiul verde a fost inlocuit acum de blocuri asezate prea aproape. Ziua trece chinuitor de greu pentru ca acum nu mai lucrezi la tocatoria fabricii de hartie, fiind daramata din cauza poluarii prea mari, ci lucrezi la o fabrica de uleiuri industriale. Intors acasa te trantesti plictisit in fata televizorului din dormitor iar ca sa te schimbi de culcare dai sa aprinzi spoturile de la captul patului doar ca observi ca un bec economic de 20 de wati e ars dar nu se vede asa tare din cauza celorlalte 8. Si pe urma daca e poti sa aprinzi si lampadarul din tavan. Adormi stiind sigur ca lumea din cartile S.F. este mult mai aproape.
2020 si ceva. Esti singur intre niste daramaturi. Inca mai plangi dupa amintirea celor dragi pe care i-ai pierdut in dezlantuirea grotesca a naturii si iti doresti sa nu fi supravietuit sa traiesti cu asemenea durere. Dar nu ai ce face si il detesti pe cel care a spus candva ca natura invinge intotdeauna.
miercuri, 15 septembrie 2010
Romania??? (sau Mare e gradina Carpatilor si nimeni nu vrea sa-i sara gardu')
Situatia economica din tara nu da semne de redresare decat in stirile statistice ale posturilor de televiziune, realitatea fiind cu totul alta. Si ne intrebam: " DE CE? "
UITE DE-ASTA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)