Self repeating story (sau Povestea Jonsonilor)

     E Decembrie 23. Copacii sunt albi de promoroaca si bancile sunt incremenite parca in timp. El tine in mana o cutiuta impachetata cu grija in hartie rosie legata cu o fundita stramba, chinuita, dar facuta de mainile lui. Degetele i-au inghetat pe cutie si unghiile i-au devenit vinetii. Din cand in cand sufla in palme si isi ridica privirea inspre capatul aleii cautand-o cu privirea. Undeva, prin ceata, ii zareste silueta: aceeasi silueta micuta si stilata ce l-a vrajit din prima zi, calcand cu pasi micuti si usor grabiti, tragand nervos din tigara aproape pe terminate.
     Discutia avuse loc cu mult inainte si cuvintele erau inutile in acele clipe. Si-au schimbat doar priviri iar el incerca la un moment dat sa zambeasca dar nodul din gat nu ii dadu voie. Lacrimile ii stateau proptite in genele de la coltul ochilor si mai incerca din nou sa zambeasca. Inutil. Prima lacrima ii aluneca pe obraz si pisca adanc cand se transforma in cristal de gheata. O privea cu drag in ochii ei negri si ar fi vrut sa o stranga la piept asa cum facea candva. Ar vrea sa ii spuna cat de mult inseamna pentru el dar stie ca aceste cuvinte o ranesc pe ea mai tare decat il raneste pe el durerea lui de acum. Si nu vrea asta. Vrea ca ea sa fie fericita. Plus ca singura lui greseala a fost tocmai sa ii spuna prea multe din sufletul lui.
     "Chiar imi pare ..." dar ii puse degetul pe buze si nu o lasa sa termine. Stia ce vrea sa zica si o intelegea dar nu vroia sa auda regrete sau pareri de rau. Isi inghiti nodul din gat si reusi sa sopteasca tremurat: "Vreau sa iei aceasta cutiuta si sa astepti pana plec. Apoi, cand o vei desface, va trebui sa alegi: pastrezi sau spargi." Ii intinse cutiuta si apoi se pierdu in ceata tot mai groasa. Ea il privi cum dispare si apoi desfacu grabita cutiuta. In ea gasi un glob de sticla transparenta de marimea unui pumn de copil iar in interiorul lui, ajuns acolo dumnezeu stie cum, un ghemotoc de hartie mototolita de pe care se iteau fragmente de cuvinte. Trase aer in piept si alese. Globul cazu de pamant si se desfacu in bucati. Ea ridica bucata de hartie, o indrepta si citi:
        "E Decembrie 23. Copacii sunt albi de promoroaca ... ..."