Zilele trec. Una cate una se duc si nu se mai intorc. E din ce in ce mai greu sa zambesti iar fericirea de odinioara devine tot mai palida. Sufletul ti-e greu, apasat de griji si mult prea ocupat sa intretina farama de bucurie ce i-a mai ramas incat nu isi da seama ca te indeamna la fapte inutile si la decizii gresite care indeparteaza fiinta iubita. Se agata cu disperare de bucatica de dragoste ce inca licare si asta te duce la sacrificii si concesii.
Pe fiinta iubita o vezi tot mai putin si asta te doare. E mai tot timpul plecata si in adancul sufletului incepi sa te simti singur, incepi sa te simti inutil. Incerci sa discuti dar totul e in zadar pentru ca diferentele de personalitate nu se mai contopesc intr-un tot unitar asa cum se intampla candva, ci acum se consolideaza in individualisme care cu greu mai pot fi convergente. Va uitati unul in ochii celuilalt iar tu tragi aer adanc in piept parca pentru a da afara cuvintele care ti le-ai ales cu grija dar privirea celuilalt coboara in jos ca intr-un dezacord incipient fata de tine. Zambesti fals a compasiune si o voce iti rasuna asurzitor in cap: "E prea fragila si nu merita sa o ranesti".
In singuratatea ta incepi sa iti cauti raspunsul la intrebari in lucrurile marunte. Scoti pipa si tutunul in speranta ca starea meditativa te va ajuta sa faci o alegere fie ea si aberanta, pentru ca mai apoi sa gasesti scuza in acea stare neinsemnata. Indesi tutunul in cuptorul pipei, ii dai foc si trag cu putere in asa fel incat fumul sa iti inunde puternic plamanii. Te uiti la bagajul pregatit ce sta langa usa si apoi arunci o privire asupra casei, o privire ca cea pe care o ai cand cineva drag este lasat in groapa si realizezi ca nu vei mai vedea niciodata acea persoana. Iti iei adio de la tot ce a insemnat "VOI" si te gandesti ca din acest moment nu vei mai fi decat "TU".
Apuci telefonul, rascolesti agenda inutil de parca nu de sute de ori ai sunat si stii ca numarul e primul din agenda. Dai apelare, apuci geanta, deschizi usa si in timp ce suna iesi pe usa si o inchizi cu parere de rau in urma ta. Incui usa iar sunetul cheii rasfrant de peretii goi ai scarii e acum mai asurzitor ca niciodata.
"Hei! EU sunt ... Te-am sunat sa iti spun ca ... "
superb
RăspundețiȘtergere... Te iubesc!" Intr-o fractiune de secunda vocea de la celalat capat al firului ti-a ajuns in rarunchii genunchilor si i-a mobilizat... nu mai esti in stare sa faci un pas inainte si ..poate nici inapoi! Insa simti cum glasul acela care ti-a raspuns a rascolit in tine adanc si tot ce ai trait frumos candva inca freamata acolo in tine si, mai mult decat atat, abia asteapta ca tu sa te deschizi intr-un zambet prin care sa tasneasca afara. Fara sa constientizezi prea bine cum si cand, te-ai trezit de partea cealalta a usii, inapoi 'acasa' in timp ce ea-vocea- iti zambea usor 'si eu te iubesc! esti ok?' :)
RăspundețiȘtergereTrist .... dar poate avea un sfarsit fericit , depinde de cat de bine se inchide usa in urma.
RăspundețiȘtergerePoate se lasa o mica farama de speranta .... una mica .......