Saptamana asta sunt in toi Sarbatorile Iasilor, eveniment strans legat si de sarbatorirea Cuvioasei Paraschiva. Despre ceea ce inseamna Zilele Orasului nu vreau sa dezvolt discutia pentru ca nici nu prea ai ce dezvolta, fiind desfasurate sub aceeasi forma ca si in anii trecuti (Festivalul Vinului pe esplanada Halei Centrale, corturile comerciantilor pe strada Palat si nelipsitul concert din fata Palatului Culturii). Adiacent acestora se mai desfasoara si alte manifestari dar care nu sunt cunoscute de multi datorita lipsei de mediatizare. Per total, aceeasi Mãrie cu alta pãlãrie, pentru unii distractie si motiv de baut iar pentru altii chin si nervi din cauza harababurii create in centrul orasului.
Daca de la prima manifestare nu poti avea pretentia sa fie sub semnul evlaviei pentru ca e o sarbatoare laica in care practic nu se sarbatoreaste nimic, de la sarbatoarea Cuvioasei te astepti la ceva mai mult. Desi cei care ma cunosc au stiinta de studiile mele teologice si la fel de bine stiu ca in ultima vreme am devenit oarecum neutru in ceea ce priveste religia, nu pot sa nu remarc anumite lucruri care nu isi au locul intr-o astfel de manifestare a credintei ortodoxe.
Experienta de pelerin la Cuvioasa incepe prin coada excesiv de lunga si obositoare dar totusi normala, cauzata de afluxul mare de oameni dornici sa atinga moastele. Spre deosebire de anii trecuti, de la an la an autoritatile capata experienta in organizarea si gestionarea cozii asa incat totul se desfasoara fluent si in conditii cat de cat sigure. In schimb discutiile din timpul cozii nu au nimic in comun cu evlavia asa incat in cele 20 de ore (mai mult sau mai putin cateva ore) pe care le petreci la coada iti imbogatesti experienta de viata cu o groaza de subiecte de la aventuri amoroase ale clericilor si pana la stocul de conserve din camarile "codasilor". In tot acest timp esti bombardat de micii comercianti de scaunele, buchete de busuioc sau mici obiecte de cult. Daca totul decurge bine si nu ai prea multi cunoscuti ai clericilor care fenteaza coada (uneori autocare intregi de pelerini cu scutire la nesimtire), ajungi in cele din urma la racla Sfintei unde muzica bisericeasca este impletita in cel mai frumos mod cu muzica laica din centrul orasului si narile iti sunt ademenite de mirosul de gratare si de vin fiert ce ajunge tocmai de la Hala Centrala, asa incat aplecat peste moaste inchini o rugaciune pentru sanatate, sporul casei dar si pentru o bucatica de costita afumata si un pahar de vin fiert sau must.
Scapat de corvoada cozii te gandesti sa treci pe la tarabele (ca standuri nu se pot numi) cu obiecte bisericesti sa iti cumperi o amintire a pelerinajului si ostenelii facute. Asa se face ca ai de ales din multimea de cruci cu iisusi plini de beculete multicolore de ai impresia ca iti achizitionezi o instalatie de pom de Craciun, nu simbolul Sfintei Cruci a Mantuitorului. Pentru cei mai instariti care vor sa se puna bine cu popa din parohia lor, au la dispozitie obiecte de cult mult mai valoroase atat in pret cat si in valoare spirituala (sau cel putin asa ar trebui sa fie),de la vesminte preotesti la potire si chivote care desi sunt declarate ca sfintite sunt tinute in locuri care nu au nici cel mai mic nivel de sfintenie. Asta ca sa nu mai vorbim de icoanele care au devenit din ce in ce mai scumpe si din ce in ce mai "plastic-autocolant-printat-lipit-pe-suport-din-lemn" asa incat te intrebi daca nu cumva icoana pictata de-acasa este un kitsch iar cel care s-a ocupat de crearea ei e un fraier care nu stie sa foloseasca tehnologia moderna.
Daca toate acestea te-au obosit si ti s-a facut foame nu trebuie sa te ostenesti prea mult sa gasesti o gustarica pentru ca intre doua tarabe cu lucruri bisericesti gasesti o rulota ambulanta cu cozonaci unguresti (originali din Sfantu Gheorghe - deci tot de un sfant este vorba si probabil asta a fost criteriul pentru care s-a permis amplasarea rulotei intre tarabele bisericesti) si hot-dogi, a caror mireasma este cu mult mai puternica decat fumul de tamaie, ca uneori te gandesti cu mintea pacatoasa daca nu era mai bine sa se faca tamaie cu miros de colaci unguresti.
Dupa toate astea pleci spre casa cu gandul ca totusi osteneala ta conteaza si nu organizarea. Ajuns in caminul tau mai dai pe canalele de stiri sa mai vezi ce s-a mai intamplat la Mitropolie, stiri de la care vei afla la incheierea sarbatorii ca Mitropolia Moldovei si Bucovinei este dezamagita de profitul obtinut de pe urma pelerinilor pentru ca ei au investit de doua ori mai mult decat au incasat. Si asta mie unul, imi pune capac.
Asa ca Doamne Dumnezeul meu, ia de la mine pacatosul 100 de lei ca sa mai acoperi cheltuiala Mitropoliei si iarta-mi cuvintele scrise mai sus iar alta data fa-ma mut, surd si orb la toate astea. Aaaa, si sa nu uit: si racit, sa am nasul infundat sa nu mai miros tamaia cu aroma de kurtos (original de la Sfantu Gheorghe). AMIN!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu