Traiesc intr-o lume in care goana dupa bani a ajuns sa fie prima preocupare a fiecarei zile in care rasare soarele si totusi (desi multi pot considera afirmatia ca fiind ipocrita) eu nu alerg dupa bani. "Esti un tampit!", "Esti un fraier!", "Minti!" sau alte replici le aud mereu cand spun ca nu am ca scop in viata sa fac bani.
Da, poate provin pe linie de familie dintre oameni invatati cu bani si inca cu foarte multi bani. Si da, intr-un moment al vietii mele am avut bani poate mai multi decat puteam psihic sa gestionez la acea vreme. Cea mai neagra perioada. Si nu vorbesc de patimi grave in genul drogurilor sau betiei ci a patimii schimbarii. Am pierdut prieteni, am desconsiderat persoane dragi si am ajuns sa iubesc falsitatea si lucruri fara valoare. Uitasem sa ma bucur de lucrurile simple si sa ma bucur de viata. Aveam lucruri fara a avea nevoie de ele. Imi doream din ce in ce mai multe alte lucruri fara de care cu siguranta as fi putut trai fara probleme dar care imi ofereau un statut social aparent important. Am dezvoltat nevoi artificiale si dorinte pline doar de forme si fara pic de fond. Apoi, totusi, s-a intamplat o minune si am ramas fara acei bani (le multumesc celor care au avut grija de asta - SERIOS) si am revenit brusc de unde plecasem.
Inceput nou, de la zero. Resurse pentru a avea din noou acei bani erau suficiente. In schimb am realizat ca nu e bine. Lucrurile cu adevarat frumoase nu stau in bani si in statut social. Lucrurile marunte si cu adevarat frumoase se ascund in oameni simpli. Zambetele sincere si gandurile frumoase nu pot veni din frunti incruntate si din creiere preocupate mereu de cum sa faca sa obtina alti bani sau cum sa faca sa nu piarda banii pe care ii au. Uneori, opriti-va si priviti un copil cand zambeste si cautati sa regasiti acel zambet in voi. Acela este un zambet fara notiunea banilor in el. Greu de regasit dar nu imposibil.
Nu vreau sa fac un articol moralizator. Chiar nu imi pasa fiecare ce crede si nu vreau sa schimb pe nimeni cu nimic. Asta e crezul meu si nu renunt la el.
P.S. Cautam o poveste pe care o citisem zilele trecute pe Facebook printre darele de cacaturi inutile gasite (slava domnului cu optiunea remove. Nu am gasit-o asa ca o sa incerc sa o repoduc:
" Un turist aflat in vacanta intr-un trib din jungla discuta cu unul dintre bastinasi:
-Ce faceti toata ziua, care e preocuparea voastra zilnica?
- Pai pescuim putin peste, il mancam, stam cu copii nostri, cu sotiile, dormim, dansam, cantam si a doua zi o luam de la capat.
-Pai de ce sa pescuiti putin peste cand puteti pescui mai mult?
-Pescuim putin pentru ca asta e nevoia noastra. De ce am vrea sa pescuim mai mult?
-Uite, eu sunt student la o renumita facultate din UK si studiez Economia avansata. Iti pot explica de ce ar trebui sa pescuiti mai mult. Pescuind mai mult veti ajunge sa vindeti surplusul de peste catre alte firme care cumpara peste si in felul asta veti castiga bani.
-Si?
-Si cu banii castigati veti putea sa va cumparati mai multe barci cu care sa pescuiti mai mult peste si in felul asta veti putea sa vindeti mai mult, castigand mai multi bani. Cu banii castigati veti putea cumpara si mai multe barci si va veti putea forma o firma mare de pescuit. Ca firma mare veti putea negocia pretul direct cu firmele mari care cumpara peste si veti putea obtine bani mai multi pe pestele vandut.
-Si?
-Si cu banii castigati astfel veti putea dezvolta alte afaceri cu care sa castigati alti bani, veti putea strange bani mai multi. Si in vreo 25 de ani veti putea sa va retrageti intr-un loc linistit precum acesta unde sa traiti alaturi de nevestele si de copii vostri, sa stati sa dansati, sa cantati, sa mancati si sa dormiti cat vreti.
Iar bastinasul ii raspunse:
-Explica-mi si mie te rog, pentru ce as vrea sa pierd 25 de ani din viata ca sa ajung sa am ceea ce am acum?"
Reproducerea e sumara dar ideea e aceeasi.
Nu am bani dar eu mai mult nu am nevoie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu