sâmbătă, 1 mai 2010

Russian Roulette (sau Ce ne rezerva viata?)

   E interesant un sentiment uman negativ: ORGOLIUL. E un sentiment care nu duce la nimic bun si care distruge in principal relatiile de prietenie, care indeparteaza oameni si care peste timp nu aduce decat un gust amar. In schimb putem sa recunoastem ca am gresit si chiar daca nu ne putem cere scuze, putem macar sa ne schimbam modul de a privi lucrurile si sa speram ca inca nu e prea tarziu sa mai refacem prietenia ce ne-a legat candva. Dar ca sa se inteleaga mai bine despre ce vorbesc, am sa zic o poveste, care incepe cam asa:
   A fost odata ca niciodata, pe vremea cand democratia abia patrundea in Romania, un baietel care traia la bloc. Baietelul ala era cam de varsta clasei a V-a cand in gasca de la blocul lui a aparut un alt baietel cam tot de-o seama cu el. Punctele lor in comun nu erau prea multe iar cele cateva lucruri care ii legau au creat o amicitie. Desi nu erau vecini de bloc, ci doar de cartier, asta nu i-a impiedicat sa se adune impreuna cu alti copii si sa se joace, amicitia devenind mai puternica si incet incet au inceput sa apara si orgoliile. Timpul a facut ce stie el cel mai bine si trecand asa usor si pe nesimtite, cei doi au crescut si au ajuns la liceu. Acum diferentele au  inceput sa creasca intre cei doi: unu era la un liceu mai bine vazut in lume iar celalalt era la profesionala, unu isi luase telefon mobil iar celalalt inca nu primise acces deplin nici la telefonul fix, unu era mereu punctul central al unei discutii iar celalalt era punctul central al manifestarilor copilaresti. Unul din ei se bucura de aprecierea parintilor celuilalt iar celalalt era privit ciudat de catre parintii primului. Probabil din cauza mentalitatii colective si a educatiei primite, impreuna cu actiunile celor din jur, l-au facut pe primul sa adanceasca orgoliile personale si l-au facut sa nu mai vrea sa aiba de-a face prea multe cu prietenul lui.
   Dupa liceu, primul isi gasi de munca intr-un loc curat, cu efort fizic putin si unde intelectul era pe primul loc. Al doilea isi gasi de munca intr-un loc nu tocmai curat, unde efortul fizic era principalul iar forta intelectuala era dupa forta fizica. Primul se maturizase ceva mai devreme si renuntase la iesirile tarzii in oras si planuia sa isi intemeieze o familie in timp ce celalalt inca facea excese si pierdea noptile una dupa alta. Pe aici pe undeva s-a produs ruptura intre cei doi si s-au vazut de cateva ori in cativa ani iar mai apoi nu s-au mai vazut deloc. S-au mai interesat unul de celalalt prin intermediul prietenilor comuni dar amicitia dintre cei doi disparuse complet. Apoi, peste ani de zile s-au regasit pe internet. In timpul scurt cat au vb au reusit sa isi povesteasca viata si sa se puna la curent cu ceea ce pierdusera intre timp. 
    Acum, timpul a indreptat cateva lucruri:
*Pe primul l-a altoit peste nas si l-a dat cu capul de pragul de sus. L-a facut sa inteleaga in timp ca nu banii sunt totul si ca prietenii se fac intr-o viata si nu intr-o zi, ca intre creier si muschi nu e o batalie ci o conlucrare, ca timpul trece si oamenii se schimba iar uneori e prea tarziu sa mai recuperezi unele lucruri pe care le-ai pierdut si l-a invatat sa spuna ca ii pare rau si sa regrete.
*Pe al doilea, povestitorul nu stie exact cum l-a schimbat timpul dar stie ca fizic este sanatos, nu este tocmai fericit datorita distantei fata de casa si ca planuieste sa isi intemeieze o familie.
    Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa.

P.S.1 Pe primul, viata l-a facut somer.
P.S.2 Pe al doilea, viata l-a facut american.

Un comentariu:

  1. :-)
    life is short dar trebuie sa shtii ce vrei sa faci..:)

    RăspundețiȘtergere