Carpe Diem! (sau Viata traita dupa reguli)

    Totul incepe cu prima gura de aer. Atunci cand tragem aer in piept pentru prima data tot atunci, prin acea prima gura de aer, semnam acordul nostru cu viata de a ne supune regulilor ei; si prima regula incalcata este aceea ca plangem cat ne tin plamanii, probabil de dorul pantecelui ce tocmai l-am parasit, si incalcam dreptul la liniste a celor nascuti odata cu noi. Apoi incepem sa ne dezvoltam fizic iar viata ne pune in carca si mai multe reguli, glasul ei purtand timbrul vocal al parintilor: "Nu pune mana acolo", "Nu baga in gura", "Nu ai voie sa faci asta", "Trebuie sa faci asta" ...
     Scoala vine si ea cu cea mai subtila dar cea mai apasatoare regula din toate: "Nu ai carte, nu ai parte", desi nu face o referire clara la care carte anume si la parte de ce anume nu ai, dar e clar ca asta va fi regula dupa care ti se va ghida toata viata, pentru ca viata e un proces permanent de invatare (constienta sau inconstienta). Treci prin scoala, uneori ca gasca prin apa, si vine o forma de invatamant complementara care are regulile ei, reguli ce poarta de asta data vocea unor oameni total necunoscuti dar care iti vor influenta viata permanent. Cam acum este momentul in care incepi sa pricepi ce este viata, de unde vii si probabil te hotarasti incotro vrei sa te duci. Acum este momentul in care fie alegi sa te supui regulilor impuse de cei care au ani in avans fata de tine sau incerci sa devii rebel si hotarasti ca regulile sunt pentru cei mai slabi iar tu nu vei urma nici una din ele.
     Partea cea mai rea este aceea ca si atunci cand te hotarasti sa nu urmezi nici una din regulile impuse, iti impui propria regula de a nu urma reguli ( fraza are coerenta, ca am facut schema cuvintelor pe hartie si e ok). Paradoxal dar faza asta seamana izbitor de bine cu aceea de a fi ateu (si aici va urma din nou un joc de cuvinte dar care au un sens). Multi se declara atei si cand incearca sa se justifice o fac prin cuvintele: "Eu nu cred in nimic", ceea ce nu poate fi mai gresit. Cand spui ca nu crezi in nimic, defapt tu crezi ca nu crezi in nimic.
     Probabil cele mai dure reguli sunt cele pe care ti le impune viata in urma deciziilor bune sau rele pe care le-ai luat in momentul in care te rupi de parinti si iti incepi drumul tau propriu in viata, sau reguli aparute in urma modului in care iti regizezi viata. Oricum, cred ca cea mai buna regula este aceea de a nu ne gandi la reguli. Asta e o REGULA!