"Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?" este o intrebare pe care, cred, ca fiecare dintre noi a auzit-o in copilarie si la care mereu raspunsurile veneau promt: "As vrea sa fiu doctor", "As vrea sa fiu balerina", "As vrea sa fiu ...", iar raspunsurile nu erau foarte variate. Optiunile noastre la acea vreme se limtau la cateva meserii cu care de obicei veneam in contact si ne faceau o impresie buna.La fel am primit si eu intrebarea la un moment dat (e drept ca am fost intrebat de majoritatea rubedeniilor mele si nu numai o data) si sincer nu mai tin minte cate variante de meserii am oferit, unele dintre ele fiind inspirate de parinti pentru a face o impresie buna. Oricum, una din meserii a fost si aceea de a fi Superman si nu pentru ca as fi vrut sa fac numai lucruri bune ci pur si simplu ca as fi putut sa zbor.
Interesant este faptul ca odata cu trecea timpului, perceptia asupra a ceea ce am vrut sa fim cand eram mici si ceea ce putem deveni pe masura ce ne maturizam capata o alta forma, iar raspunsurile la intrebarea din copilarie vin din ce in ce mai greu sau uneori raspunsul e: "Nu stiu!". Mai apoi cand ajungem sa intram in campul muncii sa ne dam seama ca ceea ce am devenit nu se apropie de ce visam cand eram copii. Ne ramane optiunea noptii, cand ne retragem in lumea viselor si acolo ne dezlantuim imaginatia si suntem personaje care mai de care mai diferite. Uneori m-am trezit cu un gust amar ca a trebuit sa deschid ochii si sa inchei visul in care eram un fel de superman, ca sa revin in realitate la meseria la care nici nu ma gandeam cand eram mic.
Ajungem apoi intr-un moment cand ne uitam retrospectiv la cate lucruri doream sa facem cand eram mici si ne dam seama ca din toate acele lucruri am ales unul singur. De obicei tot acesta este momentul in care incetam cu ceea ce visam cand eram mici si incepem sa visam la ce am vrea sa facem ca oameni maturi, incepem sa ne facem planuri de viitor si incepem sa ne trasam idei si tinte pe care am vrea sa le atingem. Toate acestea incep cu un "VISEZ SA ..." foarte convingator care ne inspira incredere in noi si ne face sa punem in miscare lucrurile.
Trist este faptul ca pe parcursul vietii ne oprim din cand in cand sa mai tragem o linie in lumea dorintelor, sa mai bifam o realizare dar si sa observam ca unele VISURI nu s-au indeplinit, si atunci oftam adanc si spunem: "Eh! VISE, doar VISE!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu