The power to smile (sau Ce se ascunde in spatele aparentelor)

Te nasti intr-o zi si tragi prima gura de aer, iti cunosti dupa atingere si miros pe cei ce iti sunt parinti, pentru ca in 3 luni de zile sa il pierzi pe cel ce iti era tata. Si bebe fiind ZAMBESTI.

  Cresti cu mama si cu bunicii si incepi lungul drum prin viata, incepi sa iti faci prieteni de joaca si mai apoi incepi sa iti cunosti colegii de scoala iar soarta iti rapeste pe cea care iti era mama. Nestiind ce sa faci pentru ca intelegeai ce se intampla, tragi aer in piept si ZAMBESTI.

  Iti transformi bunicii in parinti si ii supui la incercari prin care probabil nu mai aveau de gand sa treaca. Conflictul dintre generatii isi face aparitia si te uiti la ei si vezi ca le este greu sa tina pasul cu tine, se supara dar apoi zambesc. Si tu te uiti la ei si ZAMBESTI.

  Treci prin liceu. La inceput din convingeri proprii ca la finalul lui convingerile tale sa fie altele, iar asteptarile tale sa fie diferite de cele ale celorlalti. Toti iti fac previziuni sumbre si iti spun ca nu vei ajunge nimic bun in viata, iar tu ii asculti si iti zici ca tot raul este spre bine si ZAMBESTI.

  Iti gasesti de munca si crezi ca totul va fi in sfarsit bine dar afli ca cel care ti-a fost bunic in rol de tata este lovit de o boala care il va schimba ca om si care iti va rupe sufletul in momentul in care se va uita la tine si nu te va mai recunoaste. Si apoi moare. Il mangai pe fruntea care poarta semnele tuturor belelelor pe care le-ai facut in copilarie si chiar daca iti simti lacrimile clocotind in coltul ochilor, iti zici ca asa a fost mai bine pentru el si ZAMBESTI.

   Cand trece ceva vreme si incepi sa te bucuri de primele guri de viata fara grija zilei de maine stiind ca cea care iti este bunica in rol de mama va fi langa tine si iti permiti sa dormi noptile, afli ca nu vei mai lucra acolo unde iti ti-ai format o familie adoptiva si ca noul an te va desparti de cei cu care impartaseai bucuriile si supararile. Apoi iti dai seama ca nu reusesti sa mai gasesti ceva care sa se ridice la nivelul locului de munca pe care l-ai pierdut si incepi sa iti pierzi orice urma de speranta dar iti zici ca va veni si ziua ta si ZAMBESTI.

  Vine insa o zi in care totul se termina si speranta dispare infundata undeva in adancul sufletului. Tragi linie si te uiti la viata ta si la cate zambete au luat locul lacrimilor si durerilor din suflet si tragi aer in piept si PLANGI ...