In ultima vreme am tot cautat definitia FERICIRII. Am cautat pe la unu, pe la alta, pe net, prin carti, prin povesti de viata sau prin discutii de salon. Chiar am cautat si prin melodii. Am gasit definitii, vreo mie de mii si zeci de sute, in forme care mai de care mai poetice sau badaranesti, filosofice sau in cuvinte simple de om sarac, in gandul unui copil sau in experienta unui varstnic.
Fiecare definitie in felul ei descrie o forma a fericirii, fie ca imbraca forma unei bomboane, a unei atingeri a fiintei iubite, a imbratisarii parintesti a nepotului, a sunetului clapelor de pian, a ghiocelului care scoate capul de sub zapada, a soarelui ce rasare in fiecare zi sau chiar a unei lumanari aprinse la mormantul cuiva drag. Fericirea inseamna orice pentru oricine, inseamna totul pentru noi toti pentru ca nu cred ca e cineva care isi doreste sa fie nefericit si nu ar face totul sa aiba parte de satisfactia sufleteasca. Fericirea nu vine niciodata din lucruri mari si nici nu vine toata deodata. Ea vine din lucruri mici si uneori neinsemnate care ne fac sa vedem fericirea uneori la ani buni dupa intamplare.
As incerca sa dau definitia mea in ceea ce priveste fericirea: pentru mine este suma tuturor lucrurilor marunte care ne fac sa simtim ca daca am muri in urmatoarea secunda ar ramane ceva in urma noastra si ca viata pe care am dus-o nu a fost in zadar, ca atunci cand cineva va sculpta cu dalta data decesului in placa comemorativa a noastra, cuvintele "Nu te vom uita niciodata" chiar sa aiba o noima pentru cineva, oricine ar fi acea persoana.
Si mai dadea cineva odata o definitie a fericirii care mi-a ramas in minte:
"Fericirea e-un lucru marunt,
E o aripa care vibreaza,
Fericirea e-un lucru mic
Un pitic, ce danseaza. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu